Ţi-am simţit respiraţia caldă pe gâtul meu înfrigurat. Mâna ta fierbinte încerca să-mi încălzească cu 1-2 grade spatele rece ca marmura. Pentru câteva secunde, reuşea să-mi anihileze senzaţia de frig ce aparţinea porţiunii de piele atinsă de degetele tale. Acest lucru mă calma. Eram calmă. Sau cel puţin aşa se presupune că am fost. În realitate, inima mea bătea frenetic. Căldura buzelor tale mă îmbăta. Atingerea delicată a lor îmi amintea de prima adiere a vântului de primăvară. Era primăvara. Mai mult teoretic, decât practic. Dar cu siguranţă era în sufletul meu. Întâia primăvară ce se făcea cu adevărat simţită. Ai continuat să-mi mângâi gâtul, spatele..obrajii. Buzele mele, reci odinioară, erau fierbinţi. Pe semne că temperatura buzelor tale a pus stăpânire pe răceala alor mele. Am simţit cum toată lumea se năruie în jurul nostru.
A fost un început de nebunie..
