Regăsire.

Ai reuşit să te întorci în viaţa mea. Ştiu cât de mult ţi-ai dorit, cât de mult

m-ai dorit. Singurul care îmi poate demonstra la orice oră că mă iubeşte.

Cum să nu te primesc înapoi? Ai fost un prost, chiar tu ai spus-o.

Dar eşti o parte din mine şi nu te-aş fii putut refuza.

Te-am avut iar lângă mine. Am putut să mă pierd în strânsoarea braţelor tale şi să mă las purtată pe alte meleaguri de sărutul acelor buzelor înfierbântate şi pline de iubire. Mi-a fost dor să-ţi ascult poveştile, mi-a fost dor să adorm în braţele tale. Mi-a fost dor.

Te-am regăsit mai iubitor ca niciodată.

P.S. Eşti tot ce îmi doresc şi încă ceva..

Dorinţă.

Sunt confuză. Nu ştiu ce îmi doresc. Nu ştiu dacă te vreau pe tine sau pe el. De fapt.. cred că te vreau pe tine, dar nu trebuie. Nu trebuie sa te vreau pe tine, dar nici pe el. Nici unul nu-mi poate oferi fericirea deplină, siguranţă şi protecţie. Deşi tu aproape mi-ai oferit exact ce imi doresc, nu ar trebui să te primesc iar în viaţa mea. Nu.

Poţi sta liniştit, el nu-ţi ajunge la degetul mic. Nu ştiu cine ţi-ar ajunge măcar la degetul mic. Eşti atât de .. exact ce îmi doresc. O dorinţă interzisă.

Oricum nu pot să înţeleg ce ai văzut tu la mine aşa special. Da, ştiu, am ceva deosebit, dar chiar aşa deosebit e? Aş vrea să cred asta, dar nu. Nu pot să înţeleg. Mi-ai zis de atâtea ori că mă iubeşti, încât am pierdut şirul. Nici nu mai trebuie să-mi spui, inima mea ştie deja acest lucru, deşi uneori nu vreau să recunosc. Nu vreau să recunosc, că de fapt eu nu te-am uitat. Ţi-am zis că nu te mai iubesc şi m-ai crezut. Dar chiar nu te-am uitat. Nu te-aş putea uita vreodată. Mi-ai oferit atâta fericire şi iubire, m-ai schimbat. Cu tine eram altfel, aveam răbdare. Eu aia care nu am răbdare vreodată. Cu tine am avut o răbdare de fier.. şi încă mai am. Aşa cum am răbdare să mă aduci înapoi. Sunt aproape sigură că o să reuşeşti, deşi nu ştiu ce cale o să alegi.

Îmi doresc să mă aduci înapoi şi nu. Îmi doresc să mă ţii în braţe, să mă săruţi, să mă alinţi, să mă faci să râd, dar nu îmi doresc să fim iar aşa, în situaţia asta, în problema asta. Toate aceste dorinţe proprii sunt de fapt propriile mele probleme. Probleme pe care mi le doresc din tot sufletul, dar pe care nu le vreau lângă mine.

Te vreau lângă mine, dar nu aşa.

Eu vreau să-ţi aduc cafeaua de dimineaţă, mie vreau să-mi spui prima "bună dimineaţa", eu vreau să fiu cea care-ţi alină durerea şi te face să zâmbeşti. Dar nu. Poate într-o altă viaţă. Poate într-o altă viaţă o să fii al meu şi eu a ta. Sau poate ai fost în altă viaţă al meu şi acum am pierdut şansa de a fii doar al meu.

Tu ştii cât de goală mă simt uneori? Ştii că îmi vine să ţip cât mă ţin plămânii? Ştii că aş vrea să fug de lumea asta şi să fiu undeva doar eu cu mine şi poate şi cu tine? Ştii? Normal că nu ştii. Niciodată nu ai crezut că eu chiar te-aş putea iubii doar pentru ce eşti tu şi pentru ce sunt eu când sunt cu tine. Cât de naiv ai fost şi continui să fii. Cât de mult te-am iubit. Şi o să te mai iubesc..

Şi totuşi..

Chiar dacă ştiu că mă aflu la marginea unei prăpastii şi mai am doar câţiva centimetri care mă mai despart de căderea mea inevitabilă, tu tot ai grijă de mine şi reuşeşti să-mi faci din nou lumină în suflet. Cuvintele tale sunt ultimele care-mi mai pot da putere. Mă simt atât de slabă şi ... nefolositoare. Acel "te iubesc" de la sfârşitul conversaţiei de aseară aş putea spune că a făcut minuni pentru mine. M-a calmat ... într-un fel, că în celălalt fel sunt mai agitată ca niciodată. Te iubesc-ul tău atât de pur şi plin de iubire. Deşi erai la celălalt capăt al firului mi-am imaginat că eşti lângă mine. Nu pot să uit nici pentru o clipă expresia feţei tale atunci când îmi spui că mă iubeşti. Nu vorbeşte doar gura.. vorbesc şi ochii şi mângâierile şi gesturile. Nu eşti ca ceilalţi unde vorbea doar gura, ca ceilalţi care pentru mine deveniseră nişte roboţi setaţi pe acele cuvinte, fără pic de sentiment în spatele lor.

Nu regret nimic. Asta să fie clar şi pentru tine şi pentru ceilalţi. Regret doar că ea nu mă înţelege şi nici nu încearcă măcar să mă asculte. Şi asta regret pentru că ea nu ştie nici măcar 1% din fericirea mea şi felul în care mă faci tu să mă simt; (cum nimeni nu a mai reuşit până acum, iar tu nici nu trebuie să te străduieşti pentru a-mi aduce zâmbetul pe buze).

Te iubesc.. atât mai pot spune. Sunt cea mai fericită din lume când sunt cu tine. Nu-mi doresc altceva. Doar să fiu cu tine şi să primesc înţelegere din partea ei. Restul o să se rezolve de la sine..

Şi totuşi te iubesc..

Şi totuşi mă iubeşti..

Şi totuşi.

Suflet gol..

Mă simt atât de goală. Pur şi simplu goală. Şi oricât m-aş strădui nimeni nu-mi poate aduce fericirea pe care mi-o aduceai tu. Bine spus "aduceai", nu pentru că noi nu ar mai exista, ci pentru simplul motiv că totul ne stă împotrivă şi nici măcar nu mai pot să-ţi văd chipul şi să-ţi simt atingerea buzelor tale moi pentru măcar 2 secunde. Nu am mai reuşit deloc să ne vedem, oricât mi-aş dori eu sau tu. Au trecut 2 săptămâni şi câteva zile şi sunt toate şansele să nu ne vedem pentru cel puţin alte 7 săptămâni. Cum o să rezist eu fără tine atâta timp? Îmi spui? .. Şi când te gândeşti că nu demult ne vedeam aproape în fiecare zi. Acum abia dacă reuşim să ne vedem la 1-2 săptămâni. Iar la "nevederea" noastră se adaugă supărările tale nejustificate în care tai şi spânzuri, pe mine lăsându-mă în urma lor mai goală decât m-ai găsit înainte. Deşi ştiu că după toată furtuna apare şi soarele, ştiind că te calmezi şi revii la gânduri mai bune, tot nu pot să uit durerea loviturilor de grindină pe pielea mea goală.. Dar îţi promit că la următorul cer întunecat o să te las.. şi o să mă retrag uşor.. să aduci singur soarele.

Şi încă o dată mă simt singură şi goală. Simt că nu am pe nimeni lângă mine..

Noi.

Eu, pata de ruj pe cămaşa ta albă..

Tu, pata de sânge pe pânza inocentă a sufletului meu.

Eu, fericirea absolută când mă aflu în preajma ta..

Tu, relaxarea deplină când suntem împreună.

Eu, pierdută în strânsoarea braţelor tale..

Tu, purtat în altă lume de sărutul buzelor mele.

Eu, nerăbdarea indulgentă care aşteaptă sosirea ta..

Tu, bucuria nemărginită la vederea mea.

Eu, cea care te face să râzi de fericire..

Tu, cel care îmi înseninează zilele mohorâte.

Eu, te iubesc..

Tu, mă iubeşti..

..dar pentru cât timp?

Coşmar.

-Pentru binele nostru.. ar trebui să ne despărţim. Dacă continuăm o să suferim mai mult pe viitor..

-... Nu. Nu vreau.. Simţeam cum toată lumea mea se năruie. Visul meu îşi lua la revedere de la mine la fel de repede cum se sparge un balon de săpun.

-Înţelege. Aşa e mai bine.. pentru amândoi.

-Pentru amândoi? Ştii tu ce e bine pentru mine? Mie mi-e bine lângă tine. Mă faci atât de fericită cum nimeni nu a reuşit înaintea ta.

-Dar înţelege. M-a speriat criza pe care am avut-o. Tu nu ai văzut cum am reacţionat? Şi tu nu aveai nicio vină.. E normal să fi curtată, eşti liberă doar..

-Eu te iubesc pe tine. Nu pe el, nu pe altul.

-Am zis nu. Uită de mine, uită-mi numerele de telefon. E mai bine aşa.

-Nu poţi să-mi faci asta. Nu poţi..

-Ba da, pot. Ascultă-i pe ceilalţi. Doar te-am folosit. E mai bine aşa. Nu te iubesc.

-Nu te cred. Nu. Nu ai cum. Acum 2 ore îmi spuneai că mă iubeşti şi că ţi-e dor de mine. Să nu vii la mine cu pretenţia să te cred că nu mai simţi nimic pentru mine.

-De ce nu mă crezi? Eu nu te-am minţit niciodată.

-Dar acum minţi. Ştiu că mă iubeşti, orice ai zice tu. Şi-ţi spun asta din faptele tale nu din vorbe.

-Ce fapte?

-Felul cum mă priveşti când suntem doar noi 2 şi mă mângâi pe obraz. Văd în privirea ta iubire. O simt. Nu am mai simţit asta la nimeni altcineva. E de ajuns? Mai am o duzină de argumente cel puţin.

-Nu ştiu ce să mai zic. M-ai închis. Deci se vede că te iubesc. Dar..

-Dar ce..?

-M-am speriat de felul în care am reacţionat când am auzit de alt "admirator", nu credeam că o să reacţionez vreodată aşa. Dacă eu am avut criza aia acum, cum o să fie mai târziu când o să se strângă mai multe clipe petrecute împreună, când o să fim mai apropiaţi?

-Nu ştii ce o să fie în viitor. Hai să lăsăm lucrurile aşa. Ştii că te iubesc şi sunt cea mai fericită alături de tine.

-Nu.

Şi atât. Mi-a închis telefonul în nas. Pentru câteva clipe am rămas fără aer. Ştii că am probleme cu respiraţia. Vrei să mă sufoci de tot? Nu mă puteam opri din plâns.. O parte din mine murea. Fericirea mea dispărea odată cu tine..

06:30

Mă trezesc şi imediat încerc să te sun. Nu putem să lăsăm lucrurile aşa.

-Bună dimineaţa, iubita!Ce faci? Ce e cu apelul asta aşa matinal?

-Iubita? Noi nu ne-am despărţit?! Nu ai zis tu că e mai bine aşa?

-Nu. Nu aş putea să mă despart de tine. Ştii că te iubesc. Dar ce e cu întrebarea asta?

-Conversaţia de aseara.. vroiai să ne despărţim.

-Iubita mea, nu. Poate ai visat.

-Am visat?! Am visat. Dar părea atât de real. Deci nu ne-am despărţit.

-Nu. Hai du-te si pregăteste-te de şcoală. Ne vedem mai târziu. Te iubesc.

-Şi eu te iubesc.

Te iubesc pentru că..

1.eşti alături de mine când mi-e greu;

2.mă faci să mă simt în al 9-lea cer;

3.sunt cea mai fericită alături de tine;

4.ştii cum să te comporţi, deşi mă mai superi tu; (gelozia..)

5.ştii ce înseamnă cuvântul tandru;

6.eşti calm în prezenţa mea;

7.îmi şopteşti cuvinte dulci;

8.mă strângi în braţe cu orice ocazie;

9.simt pasiunea din sărutul tău;

10.văd iubirea în ochii tăi;

11.nu ţi-ai ţinut ascunse sentimentele;

12.mă faci să tresar când te văd;

13.e o adevărată atracţie între noi;

14.şi ceilalţi au observat această atracţie;

15.ai o privire pătrunzătoare;

16.ai reuşit să te remarci din prima zi;

17.eşti diferit de ceilalţi;

18.ai ceva doar al tău;

19.eşti atent şi cu ceilalţi şi îi ajuţi;

20.nu eşti indiferent;

21.îţi pare rău când îmi greşeşti;

22.ştii să dovedeşti iubirea şi cu fapte, nu doar vorbe;

23.uit de tot când sunt cu tine;

24.îmi place cum zâmbeşti;

25.eşti fericit când eşti cu mine;

26.ai grijă de mine;

27.îmi faci zilele senine;

28.eşti romantic;

29.vrei să mă vezi mereu cu zâmbetul pe buze;

30.mă înnebuneşte parfumul tău;

31.eşti tu;

32.mă iubeşti;

33.te iubesc.

Vreau..

..să mă strângi în braţe, lăsându-mă fără respiraţie;

..să mă săruţi cum numai tu ştii;

..să-mi spui vorbe dulci şi să mă alinţi;

..să fii alături de mine când am nevoie de tine;

..să mă înţelegi în orice secundă;

..să mă ierţi când îţi greşesc;

..să mă faci fericită;

..să mă iubeşti în continuare;

..să fii al meu.

Pentru tine.

M-a cuprins un dor nebun de tine.

Ţi-am auzit vocea caldă pentru câteva clipe. Aş fi vrut să fii lângă mine şi nu la telefon. Mi-e atât de dor de tine.

Mă gândesc în fiecare secundă la tine, te văd în orice persoană, aud numele tău peste tot în jurul meu. Pur şi simplu am ajuns să te iubesc. Comportamentul, privirea, vocea ta m-au înnebunit. Fiecare gest pe care îl faci mă face să te iubesc mai mult.

Mi-e dor de atingerea delicată a degetelor tale pe obrazul meu rece, mi-e dor să mă strângi în braţe lăsându-mă fără respiraţie, mi-e dor să-mi şopteşti că mă iubeşti.

Fiecare clipă în care nu eşti lângă mine pare un ceas, iar o oră cu tine o secundă. De ce timpul trece atât de repede când sunt în preajma ta? Fericirea mea trebuie să ţină mai puţin, iar dorul mai mult?...

Îmi place atât de mult când îmi zâmbeşti, deşi în ultimul timp te-am făcut doar să suferi. Îmi pare rău. Vreau să văd doar zâmbete pe chipul tău, vreau să văd doar fericire şi iubire în ochii tăi senini. Sper să reuşesc să te înveselesc, să te fac iar să mă iubeşti la fel de mult ca odinioară (sau poate mai mult, nu mă supăr).

Îmi pare rău că nu eşti al meu,

Te iubesc.

Te amo..

Amo lo que veo y lo que ocultas

Amo lo que muestras o insinuas

Amo lo que eres o imagino

Te amo en lo ajeno y lo que es mio

Amo lo que entregas, lo que escondes

Amo tus preguntas, tus respuestas

Yo amo tus dudas y certezas

Te amo en lo simple y lo compleja

Y amo lo que dices, lo que callas

Amo tus recuerdos, tus olvidos

Amo tus olores, tus fragancias

Te amo en el beso y la distancia

Y amo lo que amas yo te amo

Te amo por amor sin doble filo

Te amo y si pudiera no amarte

Se que te amaria aun lo mismo

Y amo lo que amas yo te amo

Te amo por amor a dar lo mio

Te amo con orgullo de quererte

Por que para amarte yo he nacido

Amo lo que seas y lo que puedas

Amo lo que afirmas lo que niegas

Amo lo que dices lo que piensas

Te amo en lo que mides y lo que pesas

Y amo lo que atrapas lo que dejas a

Amo tu alegria y tus tristezas

Te amo en la carne y en el alma

Te amo en tus crisis y en tus calmas

Amo lo que pides y regalas

Amo tus caricias, tus ofensas

Amo tus instantes y lo eterno

Te amo en tu cielo, en tu infierno..

(Axel Fernando - Te amo)

Te iubesc!

Ai şi venit?..

Nici acum neuronii mei inconştienţi nu realizează cât de mult rău îmi faci. Cred că sunt imuni la durerea provocată de simpla ta prezenţa (dacă o putem numi "simpla"). Nu pot să cred cât de netrebnică poate să fie această chimie. De la primul semn primit de la tine, mintea mea imatură şi zburdalnică numai pe tine te-a primit în gândurile ei.

Eu ţi-am dăunat sănătăţii inimii tale? Chiar eu sunt aia care "te-am dat peste cap"? Dar tu? Ce efect crezi tu că ai avut asupra mea? Habar nu ai tu, omule, cât mi-ai dat peste cap orice socoteală pe care o aveam cu alţii sau cu propria mea persoană. Că da, mai am socoteli şi planuri şi cu mine.

Dar.. aşa cum te-am şi întrebat.. de ce tocmai eu? De ce EU? Aveai atâtea posibilităţi, atât de multe.. şi tu ai ales să-mi complici mie viaţa. Nici acum nu pot să accept că se petrece ceva cu noi. Atracţie nenorocită. E doar vina ei. Nenorocita!

Ce mi-aş putea dorii în acest moment? Acelaşi lucru pe care îl doreşti şi tu cu ardoare.

Vreau să fiu fericită, vreau să zâmbesc fără să mă simt vinovată. Vreau să am conştiinţa împăcată. Dar fericirea mea este una fără sens şi interzisă. Raţiunea mea nu poate permite să se întâmple una ca asta, deşi inima.. ( te doreşte. Orice moleculă de a mea te vrea aproape, vrea să-ţi simtă buzele moi zdrobindu-se de ale mele).

Încă nu realizez cum am ajuns aici. Nu trebuia să apari în viaţa mea. Sau nu.. trebuia. Trebuia din tot sufletul. Simpla ta prezenţă m-a făcut să zâmbesc, să văd că după orice furtună răsare soarele. Şi da, îţi mulţumesc pentru asta.

Ai apărut ca să-mi complici viaţa şi inevitabil să ţi-o complici pe a ta.

Pentru acel TU. TU-ul meu simplu si complicat.

Dor de tine..

Ştii cum e să simţi că pierzi maratonul pe ultima suta de metri? Eram atât de aproape, atât de aproape.. nici acum nu-mi vine a crede, dar uite că s-a întâmplat. Te-am pierdut pe ultima sută de metri. Sută nenorocită. Mai curând am pierdut şansa de a fi lângă tine şi tu la fel. Ştiu că-ţi pare rău, dar nu stă în puterile tale sa faci ceva, nu? Eşti complicat. De fapt, nu. Nu tu eşti complicat, ci situaţia ta îmi dă bătăi de cap.

Aş vrea să te revăd, să te am din nou aproape. Oare cer prea mult? Ştiu că prea aproape nu o să fii niciodată. Amândoi suntem conştienţi de asta. Dar măcar sufleteşte. Atât îţi cer. Fiecare secundă care trece mă îndepărtează tot mai mult. Mă tem că la un moment dat o să fii prea departe ca să te mai am în raza mea vizuală. Nu-mi doresc asta. Nici tu nu-ţi doreşti presupun..

Chimia a pus stăpânire pe tine, nu? Te-ai lăsa dus de val dacă situaţia aceea complicată s-ar transforma în una simplă? Eu cred că da, sper. Ştii foarte bine că nu aş regreta nimic. Nu alături de tine. Eşti prea.. eşti prea TU. Un TU atât de simplu şi banal pentru mulţi, dar complicat pentru mine. Şi ştii bine, asta e ceea ce ador la tine. Îmi plac lucrurile complicate şi tind să cred că şi ele mă plac pe mine. E o adevărată atracţie între noi. Aceaşi atracţie puternică şi uneori dusă la extrem este şi între noi doi, între TU şi eu. Ştii că te ador pentru asta, nu? Nu cred că eşti atât de naiv, atât de fraier încât să nu-ţi fii dat seama. Atracţie fatală, cum ar spune cineva. O chimie pe care oricine ar fi invidios şi ar vrea să o simtă pe proprie piele. O chimie care te aduce în al nouălea cer fără prea mult efort din partea noastră. O simplă privire, o atingere a mâinilor şi fiorii sunt deja instalaţi în stomac.

Îmi e dor de tine.