Dorinţă.

Sunt confuză. Nu ştiu ce îmi doresc. Nu ştiu dacă te vreau pe tine sau pe el. De fapt.. cred că te vreau pe tine, dar nu trebuie. Nu trebuie sa te vreau pe tine, dar nici pe el. Nici unul nu-mi poate oferi fericirea deplină, siguranţă şi protecţie. Deşi tu aproape mi-ai oferit exact ce imi doresc, nu ar trebui să te primesc iar în viaţa mea. Nu.

Poţi sta liniştit, el nu-ţi ajunge la degetul mic. Nu ştiu cine ţi-ar ajunge măcar la degetul mic. Eşti atât de .. exact ce îmi doresc. O dorinţă interzisă.

Oricum nu pot să înţeleg ce ai văzut tu la mine aşa special. Da, ştiu, am ceva deosebit, dar chiar aşa deosebit e? Aş vrea să cred asta, dar nu. Nu pot să înţeleg. Mi-ai zis de atâtea ori că mă iubeşti, încât am pierdut şirul. Nici nu mai trebuie să-mi spui, inima mea ştie deja acest lucru, deşi uneori nu vreau să recunosc. Nu vreau să recunosc, că de fapt eu nu te-am uitat. Ţi-am zis că nu te mai iubesc şi m-ai crezut. Dar chiar nu te-am uitat. Nu te-aş putea uita vreodată. Mi-ai oferit atâta fericire şi iubire, m-ai schimbat. Cu tine eram altfel, aveam răbdare. Eu aia care nu am răbdare vreodată. Cu tine am avut o răbdare de fier.. şi încă mai am. Aşa cum am răbdare să mă aduci înapoi. Sunt aproape sigură că o să reuşeşti, deşi nu ştiu ce cale o să alegi.

Îmi doresc să mă aduci înapoi şi nu. Îmi doresc să mă ţii în braţe, să mă săruţi, să mă alinţi, să mă faci să râd, dar nu îmi doresc să fim iar aşa, în situaţia asta, în problema asta. Toate aceste dorinţe proprii sunt de fapt propriile mele probleme. Probleme pe care mi le doresc din tot sufletul, dar pe care nu le vreau lângă mine.

Te vreau lângă mine, dar nu aşa.

Eu vreau să-ţi aduc cafeaua de dimineaţă, mie vreau să-mi spui prima "bună dimineaţa", eu vreau să fiu cea care-ţi alină durerea şi te face să zâmbeşti. Dar nu. Poate într-o altă viaţă. Poate într-o altă viaţă o să fii al meu şi eu a ta. Sau poate ai fost în altă viaţă al meu şi acum am pierdut şansa de a fii doar al meu.

Tu ştii cât de goală mă simt uneori? Ştii că îmi vine să ţip cât mă ţin plămânii? Ştii că aş vrea să fug de lumea asta şi să fiu undeva doar eu cu mine şi poate şi cu tine? Ştii? Normal că nu ştii. Niciodată nu ai crezut că eu chiar te-aş putea iubii doar pentru ce eşti tu şi pentru ce sunt eu când sunt cu tine. Cât de naiv ai fost şi continui să fii. Cât de mult te-am iubit. Şi o să te mai iubesc..