I never saw a wild thing sorry for itself.
A small bird will drop frozen dead from a bough
without ever having felt sorry for itself.

-by D.H. Lawrence -

Se afișează postările cu eticheta dor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dor. Afișați toate postările

vineri, 25 martie 2011

Pentru tine.

M-a cuprins un dor nebun de tine.
Ţi-am auzit vocea caldă pentru câteva clipe. Aş fi vrut să fii lângă mine şi nu la telefon. Mi-e atât de dor de tine.
Mă gândesc în fiecare secundă la tine, te văd în orice persoană, aud numele tău peste tot în jurul meu. Pur şi simplu am ajuns să te iubesc. Comportamentul, privirea, vocea ta m-au înnebunit. Fiecare gest pe care îl faci mă face să te iubesc mai mult.
Mi-e dor de atingerea delicată a degetelor tale pe obrazul meu rece, mi-e dor să mă strângi în braţe lăsându-mă fără respiraţie, mi-e dor să-mi şopteşti că mă iubeşti.
Fiecare clipă în care nu eşti lângă mine pare un ceas, iar o oră cu tine o secundă. De ce timpul trece atât de repede când sunt în preajma ta? Fericirea mea trebuie să ţină mai puţin, iar dorul mai mult?...
Îmi place atât de mult când îmi zâmbeşti, deşi în ultimul timp te-am făcut doar să suferi. Îmi pare rău. Vreau să văd doar zâmbete pe chipul tău, vreau să văd doar fericire şi iubire în ochii tăi senini. Sper să reuşesc să te înveselesc, să te fac iar să mă iubeşti la fel de mult ca odinioară (sau poate mai mult, nu mă supăr).

Îmi pare rău că nu eşti al meu,
Te iubesc.



joi, 27 ianuarie 2011

Dor de tine..


Ştii cum e să simţi că pierzi maratonul pe ultima suta de metri? Eram atât de aproape, atât de aproape.. nici acum nu-mi vine a crede, dar uite că s-a întâmplat. Te-am pierdut pe ultima sută de metri. Sută nenorocită. Mai curând am pierdut şansa de a fi lângă tine şi tu la fel. Ştiu că-ţi pare rău, dar nu stă în puterile tale sa faci ceva, nu? Eşti complicat. De fapt, nu. Nu tu eşti complicat, ci situaţia ta îmi dă bătăi de cap.
Aş vrea să te revăd, să te am din nou aproape. Oare cer prea mult? Ştiu că prea aproape nu o să fii niciodată. Amândoi suntem conştienţi de asta. Dar măcar sufleteşte. Atât îţi cer. Fiecare secundă care trece mă îndepărtează tot mai mult. Mă tem că la un moment dat o să fii prea departe ca să te mai am în raza mea vizuală. Nu-mi doresc asta. Nici tu nu-ţi doreşti presupun..
Chimia a pus stăpânire pe tine, nu? Te-ai lăsa dus de val dacă situaţia aceea complicată s-ar transforma în una simplă? Eu cred că da, sper. Ştii foarte bine că nu aş regreta nimic. Nu alături de tine. Eşti prea.. eşti prea TU. Un TU atât de simplu şi banal pentru mulţi, dar complicat pentru mine. Şi ştii bine, asta e ceea ce ador la tine. Îmi plac lucrurile complicate şi tind să cred că şi ele mă plac pe mine. E o adevărată atracţie între noi. Aceaşi atracţie puternică şi uneori dusă la extrem este şi între noi doi, între TU şi eu. Ştii că te ador pentru asta, nu? Nu cred că eşti atât de naiv, atât de fraier încât să nu-ţi fii dat seama. Atracţie fatală, cum ar spune cineva. O chimie pe care oricine ar fi invidios şi ar vrea să o simtă pe proprie piele. O chimie care te aduce în al nouălea cer fără prea mult efort din partea noastră. O simplă privire, o atingere a mâinilor şi fiorii sunt deja instalaţi în stomac.

Îmi e dor de tine.