She will be loved..

Beauty queen of only eighteen
She had some trouble with herself
He was always there to help her
She always belonged to someone else..

I drove for miles and miles
And wound up at your door
I've had you so many times but somehow
I want more..

I don't mind spending everyday
Out on your corner in the pouring rain
Look for the girl with the broken smile
Ask her if she wants to stay awhile
And she will be loved
She will be loved

Tap on my window knock on my door
I want to make you feel beautiful
I know I tend to get so insecure
It doesn't matter anymore

It's not always rainbows and butterflies
It's compromise that moves us along, yeah
My heart is full and my door's always open
You can come anytime you want..

I don't mind spending everyday
Out on your corner in the pouring rain
Look for the girl with the broken smile
Ask her if she wants to stay awhile
And she will be loved
And she will be loved
And she will be loved
And she will be loved

I know where you hide
Alone in your car
Know all of the things that make you who you are
I know that goodbye means nothing at all
Comes back and begs me to catch her every time she falls..

Tap on my window knock on my door
I want to make you feel beautiful

I don't mind spending everyday
Out on your corner in the pouring rain
Look for the girl with the broken smile
Ask her if she wants to stay awhile
And she will be loved
And she will be loved
And she will be loved
And she will be loved..

Pierdută în spaţiu..

"Acum observi?..eu mereu sunt aeriană..
Derek: mda..
Derek: da uneori
Derek: ai şi u vizibilitate
Derek: către pământ
Derek: alte ori
Derek: eşti pierdută în spaţiu.."
Şi el a observat.Nu sunt normală şi nici nu pretind a fi.Recunosc, nu sunt mereu cu picioarele pe pământ.Nu-mi place să fiu întotdeauna raţională, deşi raţiunea te poate scăpa de multe probleme.Îmi pare rău că te-am ameţit cu nebunia mea, dar nebunia asta te-a făcut să te îndrăgosteşti de mine.Şi îi mulţumesc pentru asta, eşti ceea ce mi-aş fi putut dori.Eşti perfect.Dar nu te merit.Sunt prea pierdută în spaţiu pentru a conştientiza iubirea ta..
În momentele în care "am vizibilitate către pământ"..îţi cer iertare..nu am ştiut să te apreciez.Am greşit..ştiu..şi îmi pare rău..sper că mă vei ierta..

2 copii.. III

Se pare că m-am înşelat..nu era totul pierdut.
Ne-am întâlnit într-o zi la şcoală, iar acea zi avea să schimbe rutina zilnică..
-Salut,Claudia! Ce faci?
-Bună! Bine, mă duc până la magazin. Tu ce faci?
-Bine..pe aici.. Mi-era dor de tine..
Şi m-a strâns în braţe. Simţeam că respiraţia mi se opreşte, dar în acelaşi timp emoţiile mă cuprindeau. Aveam un gol în stomac, nu ştiam ce se întâmplă..de ce?..cum?..eram confuză..
-Claudia, chiar te iubesc! Îmi pare rău..îmi pare rău pentru lunile trecute..
Declaraţia lui m-a lăsat fără cuvinte, nu ştiam ce să spun, ce să fac.. Credeam că totul e pierdut, că nu are cum să mă mai iubească..
-Aş vrea să mergem la o plimbare după ore. Ai vrea?..
- …
- Claudia, ai vrea?
- Îîî..da..da aş vrea.
Şi chiar vroiam..aş putea spune că în momentul respectiv eram traumatizată, dar în sensul pozitiv..nu mă aşteptam la aşa ceva..
-Bine, atunci ne vedem după ore. Te aştept în faţa şcolii. Ieşi la 1, nu?
-Da..
Îmi ştia şi orarul. Din câte îmi amintesc nu i-am zis niciodată orarul meu..sau măcar ora la care ies. Probabil s-a interesat la Ştefan..
Şi a plecat.
Am mai avut 3 ore de şcoală, după care am ieşit.

Mă aştepta în faţa şcolii .. aşa cum a spus. La vederea lui tremuram toată, aveam un gol în stomac .. stare obişnuită pentru o îndrăgostită .. nu pentru mine. Nu-l mai iubeam .. îl simpatizam. Da, îl plăceam, nu am putut să-l uit complet, nu-mi era indiferent, dar cred că-l plăceam mai mult ca amici..
M-am dus la el..
-Bună, Claudia! Îmi pare bine că ai venit..

-Bună..da..
-Şi ce mai faci? Nu am mai vorbit aşa mult în ultimul timp..
-Păi..cu şcoala..nimic special. Tu?
-La fel..şi..şi mă gândeam la tine. Ştii..m-am gândit la ceea ce vreau. Trebuia să-ţi zic mai devreme, dar ce ţi-am zis în pauză..chiar e adevărat..chiar te iubesc..
-Îîî..
-Sper că nu e prea târziu, sper că nu te-am pierdut..
-Aha..

Am plecat.

Am mers în parc .. era o zi perfectă de petrecut afară, era cald .. dar nu o căldură sufocantă.

Am vorbit.. parcă eram noi.. cei de la inceput, 2 îndrăgostiţi. Dar nu..nu se poate.. «noi îndrăgostiţi ?» ..adică eu iar îndrăgostită?..Iar să-l iubesc? De fapt .. să fim sinceri .. nu l-am uitat niciodată .. nu am putut .. a fost mereu în mintea mea. Mi-era teamă să mă îndrăgostesc iar, să mă comport prosteşte .. să fiu un copil. Nu vroiam asta. Mi-era frică de posibilitatea unei relaţii, cum şi lui îi era până atunci.
Am stat de vorbă, îmi făcea plăcere să vorbim..mereu ne simţeam bine împreună.

M-a condus până acasă. Nu stăteam departe de parcul acela.
-Pa pa, Claudia! Sper să te mai gândeşti..

-Da. Pa pa!
Am plecat.

A rămas să mă privească cum intru în bloc.

Şi da .. m-am gândit, dar nu am stat cu lunile cum a stat el .. O noapte a fost de ajuns..
6 :30 .. M-am trezit .. alarma suna în neştire .. trebuia să mă pregătesc de şcoală.

Mă aştepta chiar la intrare..
-Neaţa,Claudia! Ce faci?
-Neaţa,Bogdan! Bine, la şcoală. Tu?
-La fel…Te-ai mai gândit?..
-Da,m-am gândit..Şi da..aş vrea..
-Te iubesc !..
-Bogdan .. şi eu..
Am plecat. Se sunase de intrare..

2 copii.. II

Am trecut cu vederea, spunând că este normal .. Dar mai târziu m-am înşelat..
Am vrut să-i spun "te iubesc", chiar îl iubeam în momentul acela, dar am renunţat.T oţi prietenii ştiu că nu sunt o fire ambiţioasă şi renunţ la prima piedică apăruta în cale. Piedică pusă..chiar de el..
-Claudia, îmi pare rău..!Am greşit..m-am grăbit..
-Despre ce vorbeşti?..
-Despre..ştii foarte bine..nu te mai preface că nu ştii.. Despre întâlnirea noastră..
-Cum adică ai greşit?..
-Claudia .. îmi pare rău .. nu mai sunt sigur de sentimentele mele, ştiu că ne-am apropiat..dar nu vreau să greşesc..
-Aa..
- Să nu crezi că nu te mai iubesc, dar am nevoie de timp .. vreau să fiu sigur, nu vreau să te rănesc .. Ştiu că mă placi, pentru că .. spre deosebire de mine, tu ştii să arăţi asta..
-Eu..
-Trebuie să ies, îmi pare rău! Noapte bună!
-Noapte bună!..
Nu m-a lăsat să spun nimic .. nu mi-a dat ocazia..
A trecut o lună de atunci, timp în care am vorbit, dar niciunul nu a avut curajul să redeschidă acel subiect .. subiectul "noi".. Eu nu am îndrăznit, el .. nici atât .. Poate se mai gândeşte .. la sentimentele lui .. la ceea ce vrea..
L-am lăsat în pace .. oricum iubirea mea se micşora pe zi ce trece..
Îmi amintesc că .. mai demult .. mi-a zis că îi e frică să nu mă piardă, dar se pare că m-a pierdut, deşi nu sunt încă sigură de asta.Să nu credeţi că sunt orgolioasă şi că nu mai vreau să fie ceva din cauza aceasta. Nu e aşa, el e cel orgolios..nu eu.
Dar posibilele lucruri care m-au făcut să-mi pierd dragostea sunt nerăbdarea mea şi nesiguranţa lui. Nu-mi place să aştept pe cineva să ia o decizie, dar mai rău de atât, nesiguranţa lui în privinţa sentimentelor, mă înspăimântă.
Continuăm să vorbim şi azi, dar doar atât nimic mai mult. Se pare că aveam dreptate.. "Excesul dăunează grav sănătăţii"..excesul de "te iubesc"..

2 copii.. I

6:30. "Scularea" parcă încerca să-mi spună alarma telefonului. Mă trezesc în cele din urmă şi mă pregătesc de plecare, o nouă zi de şcoală mă aştepta. Dar nu părea să fie o zi obişnuită, intuiţia îmi spunea asta..
L-am cunoscut pe el, acel el care în momentul de faţa puteam să spun că mă irită doar prin simpla lui prezenţă, iar toate acestea se cauzau comentariilor lui de prost gust la adresa mea.
În sfârşit sosise pauza mare. Am iesit în curtea şcolii cu speranţa că o să mai vorbesc câte ceva cu Ştefan, un prieten bun. Mereu mă face să râd. Vorbeam ca de obicei, de ce-am mai făcut pe la ore, mai zicea câte ceva de prietena lui, pe care sinceră să fiu nu o simpatizam, de vreo glumă a colegilor lui ş.a. Atunci..apare el, erau colegi.
-Băi Ştefane, să-mi dai şi mie tema la mate.
-Da mă,da. Aa..ea e Claudia, Claudia el e Bogdan.
-Bogdan, îmi pare bine de cunoştinţă.
-Claudia, şi mie.
Şi atât..un banal salut,dar urmat de o privire intensă, care pentru câteva clipe m-a făcut să uit pe ce planetă sunt. Bine, de obicei sunt eu mai aeriană, dar atunci chiar m-am pierdut.
A plecat, prea mult nu am mai vorbit nici cu Ştefan, pauza era pe sfârşite.
După ore am plecat acasă. Am ajuns după aproximativ 45 de minute. M-am apucat de teme, iar pe la 18:30 am intrat pe messenger, să mai vorbesc câte ceva cu prietenii. Dar..surpriză..Bogdan, cel pe care l-am cunoscut în curtea şcolii, mi-a dat add, se pare că i-a cerut id-ul lui Ştefan.
Am început să vorbim şi de la un simplu "ce faci?"..am stat de vorbă vreo 3 ore. Bineînţeles, lucruri obişnuite, de la subiectul şcoală până la filmul, cartea preferată..
Am continuat să vorbim si următoarele 3 săptămâni, după care a venit vacanţa, iar o dată cu ea, ceva neaşteptat. Ne-am întâlnit întâmplător prin oraş şi am început să vorbim, mai exact 2 ore, iar la sfârşit..
-Claudia,te iubesc!..
-Îîî .. Bogdan .. nu crezi că e prea devreme, nu crezi că .. te grăbeşti?..
-Nu, nu te îndoi de sentimentele mele, te rog..ştii foarte bine că te iubesc..

-Mda, Bogdan .. dar totuşi .. Nu cred că e cazul .. Îmi pare rău, dar nu pot spune că te iubesc, e prea mult,e prea devreme .. eu .. eu te plac.
-Mda, mă placi. Dar eu te iubesc, e ceva mai mult, nu crezi?
-Ştiu, dar .. sunt confuză .. aş vrea să...
-Nu, nu mai spune nimic.
A plecat. Timp de o săptamână n-am mai auzit nimic de el.
În cele din urmă, l-am văzut din nou pe messenger. Nu am putut să nu-i spun nimic..măcar un salut sau ceva. Mi-a răspuns, era el cel de obicei, mereu dornic să discutăm ore în şir, dar ceva era schimbat..era mai rece..