6:30. "Scularea" parcă încerca să-mi spună alarma telefonului. Mă trezesc în cele din urmă şi mă pregătesc de plecare, o nouă zi de şcoală mă aştepta. Dar nu părea să fie o zi obişnuită, intuiţia îmi spunea asta..
L-am cunoscut pe el, acel el care în momentul de faţa puteam să spun că mă irită doar prin simpla lui prezenţă, iar toate acestea se cauzau comentariilor lui de prost gust la adresa mea.
În sfârşit sosise pauza mare. Am iesit în curtea şcolii cu speranţa că o să mai vorbesc câte ceva cu Ştefan, un prieten bun. Mereu mă face să râd. Vorbeam ca de obicei, de ce-am mai făcut pe la ore, mai zicea câte ceva de prietena lui, pe care sinceră să fiu nu o simpatizam, de vreo glumă a colegilor lui ş.a. Atunci..apare el, erau colegi.
-Băi Ştefane, să-mi dai şi mie tema la mate.
-Da mă,da. Aa..ea e Claudia, Claudia el e Bogdan.
-Bogdan, îmi pare bine de cunoştinţă.
-Claudia, şi mie.
Şi atât..un banal salut,dar urmat de o privire intensă, care pentru câteva clipe m-a făcut să uit pe ce planetă sunt. Bine, de obicei sunt eu mai aeriană, dar atunci chiar m-am pierdut.
A plecat, prea mult nu am mai vorbit nici cu Ştefan, pauza era pe sfârşite.
După ore am plecat acasă. Am ajuns după aproximativ 45 de minute. M-am apucat de teme, iar pe la 18:30 am intrat pe messenger, să mai vorbesc câte ceva cu prietenii. Dar..surpriză..Bogdan, cel pe care l-am cunoscut în curtea şcolii, mi-a dat add, se pare că i-a cerut id-ul lui Ştefan.
Am început să vorbim şi de la un simplu "ce faci?"..am stat de vorbă vreo 3 ore. Bineînţeles, lucruri obişnuite, de la subiectul şcoală până la filmul, cartea preferată..
Am continuat să vorbim si următoarele 3 săptămâni, după care a venit vacanţa, iar o dată cu ea, ceva neaşteptat. Ne-am întâlnit întâmplător prin oraş şi am început să vorbim, mai exact 2 ore, iar la sfârşit..
-Claudia,te iubesc!..
-Îîî .. Bogdan .. nu crezi că e prea devreme, nu crezi că .. te grăbeşti?..
-Nu, nu te îndoi de sentimentele mele, te rog..ştii foarte bine că te iubesc..
L-am cunoscut pe el, acel el care în momentul de faţa puteam să spun că mă irită doar prin simpla lui prezenţă, iar toate acestea se cauzau comentariilor lui de prost gust la adresa mea.
În sfârşit sosise pauza mare. Am iesit în curtea şcolii cu speranţa că o să mai vorbesc câte ceva cu Ştefan, un prieten bun. Mereu mă face să râd. Vorbeam ca de obicei, de ce-am mai făcut pe la ore, mai zicea câte ceva de prietena lui, pe care sinceră să fiu nu o simpatizam, de vreo glumă a colegilor lui ş.a. Atunci..apare el, erau colegi.
-Băi Ştefane, să-mi dai şi mie tema la mate.
-Da mă,da. Aa..ea e Claudia, Claudia el e Bogdan.
-Bogdan, îmi pare bine de cunoştinţă.
-Claudia, şi mie.
Şi atât..un banal salut,dar urmat de o privire intensă, care pentru câteva clipe m-a făcut să uit pe ce planetă sunt. Bine, de obicei sunt eu mai aeriană, dar atunci chiar m-am pierdut.
A plecat, prea mult nu am mai vorbit nici cu Ştefan, pauza era pe sfârşite.
După ore am plecat acasă. Am ajuns după aproximativ 45 de minute. M-am apucat de teme, iar pe la 18:30 am intrat pe messenger, să mai vorbesc câte ceva cu prietenii. Dar..surpriză..Bogdan, cel pe care l-am cunoscut în curtea şcolii, mi-a dat add, se pare că i-a cerut id-ul lui Ştefan.
Am început să vorbim şi de la un simplu "ce faci?"..am stat de vorbă vreo 3 ore. Bineînţeles, lucruri obişnuite, de la subiectul şcoală până la filmul, cartea preferată..
Am continuat să vorbim si următoarele 3 săptămâni, după care a venit vacanţa, iar o dată cu ea, ceva neaşteptat. Ne-am întâlnit întâmplător prin oraş şi am început să vorbim, mai exact 2 ore, iar la sfârşit..
-Claudia,te iubesc!..
-Îîî .. Bogdan .. nu crezi că e prea devreme, nu crezi că .. te grăbeşti?..
-Nu, nu te îndoi de sentimentele mele, te rog..ştii foarte bine că te iubesc..
-Mda, Bogdan .. dar totuşi .. Nu cred că e cazul .. Îmi pare rău, dar nu pot spune că te iubesc, e prea mult,e prea devreme .. eu .. eu te plac.
-Mda, mă placi. Dar eu te iubesc, e ceva mai mult, nu crezi?
-Ştiu, dar .. sunt confuză .. aş vrea să...
-Nu, nu mai spune nimic.
A plecat. Timp de o săptamână n-am mai auzit nimic de el.
În cele din urmă, l-am văzut din nou pe messenger. Nu am putut să nu-i spun nimic..măcar un salut sau ceva. Mi-a răspuns, era el cel de obicei, mereu dornic să discutăm ore în şir, dar ceva era schimbat..era mai rece..
-Mda, mă placi. Dar eu te iubesc, e ceva mai mult, nu crezi?
-Ştiu, dar .. sunt confuză .. aş vrea să...
-Nu, nu mai spune nimic.
A plecat. Timp de o săptamână n-am mai auzit nimic de el.
În cele din urmă, l-am văzut din nou pe messenger. Nu am putut să nu-i spun nimic..măcar un salut sau ceva. Mi-a răspuns, era el cel de obicei, mereu dornic să discutăm ore în şir, dar ceva era schimbat..era mai rece..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu