Noi.

Eu, pata de ruj pe cămaşa ta albă..

Tu, pata de sânge pe pânza inocentă a sufletului meu.

Eu, fericirea absolută când mă aflu în preajma ta..

Tu, relaxarea deplină când suntem împreună.

Eu, pierdută în strânsoarea braţelor tale..

Tu, purtat în altă lume de sărutul buzelor mele.

Eu, nerăbdarea indulgentă care aşteaptă sosirea ta..

Tu, bucuria nemărginită la vederea mea.

Eu, cea care te face să râzi de fericire..

Tu, cel care îmi înseninează zilele mohorâte.

Eu, te iubesc..

Tu, mă iubeşti..

..dar pentru cât timp?

Coşmar.

-Pentru binele nostru.. ar trebui să ne despărţim. Dacă continuăm o să suferim mai mult pe viitor..

-... Nu. Nu vreau.. Simţeam cum toată lumea mea se năruie. Visul meu îşi lua la revedere de la mine la fel de repede cum se sparge un balon de săpun.

-Înţelege. Aşa e mai bine.. pentru amândoi.

-Pentru amândoi? Ştii tu ce e bine pentru mine? Mie mi-e bine lângă tine. Mă faci atât de fericită cum nimeni nu a reuşit înaintea ta.

-Dar înţelege. M-a speriat criza pe care am avut-o. Tu nu ai văzut cum am reacţionat? Şi tu nu aveai nicio vină.. E normal să fi curtată, eşti liberă doar..

-Eu te iubesc pe tine. Nu pe el, nu pe altul.

-Am zis nu. Uită de mine, uită-mi numerele de telefon. E mai bine aşa.

-Nu poţi să-mi faci asta. Nu poţi..

-Ba da, pot. Ascultă-i pe ceilalţi. Doar te-am folosit. E mai bine aşa. Nu te iubesc.

-Nu te cred. Nu. Nu ai cum. Acum 2 ore îmi spuneai că mă iubeşti şi că ţi-e dor de mine. Să nu vii la mine cu pretenţia să te cred că nu mai simţi nimic pentru mine.

-De ce nu mă crezi? Eu nu te-am minţit niciodată.

-Dar acum minţi. Ştiu că mă iubeşti, orice ai zice tu. Şi-ţi spun asta din faptele tale nu din vorbe.

-Ce fapte?

-Felul cum mă priveşti când suntem doar noi 2 şi mă mângâi pe obraz. Văd în privirea ta iubire. O simt. Nu am mai simţit asta la nimeni altcineva. E de ajuns? Mai am o duzină de argumente cel puţin.

-Nu ştiu ce să mai zic. M-ai închis. Deci se vede că te iubesc. Dar..

-Dar ce..?

-M-am speriat de felul în care am reacţionat când am auzit de alt "admirator", nu credeam că o să reacţionez vreodată aşa. Dacă eu am avut criza aia acum, cum o să fie mai târziu când o să se strângă mai multe clipe petrecute împreună, când o să fim mai apropiaţi?

-Nu ştii ce o să fie în viitor. Hai să lăsăm lucrurile aşa. Ştii că te iubesc şi sunt cea mai fericită alături de tine.

-Nu.

Şi atât. Mi-a închis telefonul în nas. Pentru câteva clipe am rămas fără aer. Ştii că am probleme cu respiraţia. Vrei să mă sufoci de tot? Nu mă puteam opri din plâns.. O parte din mine murea. Fericirea mea dispărea odată cu tine..

06:30

Mă trezesc şi imediat încerc să te sun. Nu putem să lăsăm lucrurile aşa.

-Bună dimineaţa, iubita!Ce faci? Ce e cu apelul asta aşa matinal?

-Iubita? Noi nu ne-am despărţit?! Nu ai zis tu că e mai bine aşa?

-Nu. Nu aş putea să mă despart de tine. Ştii că te iubesc. Dar ce e cu întrebarea asta?

-Conversaţia de aseara.. vroiai să ne despărţim.

-Iubita mea, nu. Poate ai visat.

-Am visat?! Am visat. Dar părea atât de real. Deci nu ne-am despărţit.

-Nu. Hai du-te si pregăteste-te de şcoală. Ne vedem mai târziu. Te iubesc.

-Şi eu te iubesc.