La revedere!

Ai plecat. Nici măcar nu te-ai uitat în urma ta. Şi pentru ce? Pentru un moft de-al tău, pentru un act de gelozie absolut nejustificat? Atât sunt eu pentru tine? Ce motiv penibil. Mă faci să râd. Râd de durerea mea, de lipsa ta. Ştiam că nu o să ţină la nesfârşit, că "Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi" nu era valabil în cazul nostru, dar nu vroiam acum, nu acum. Aveam nevoie de tine. Şi tu.. Şi tu ce-ai făcut? Crezi că dacă aduni un măr şi o cireaşă afli răspunsul la frământarile tale? Răspunsul eram eu. Eu, cea care a fost mereu lângă tine şi te-a făcut fericit. Tu nu ai vrut să crezi că tu întradevăr însemni ceva pentru mine. Eu am crezut că însemn. Şi sincer.. îmi pare rău. Îmi pare rău că am pus sentimente, îmi pare rău că te-am iubit, îmi pare rău că am avut încredere în tine. Tu nu ai avut deloc încredere. Şi mai spuneai că sunt cea mai importantă. Hai să fim serioşi! Ştiam prea bine care mi-e locul. Dar chiar şi cu acest loc ultim, credeam că sunt importantă, credeam că mă iubeşti. Să ştii şi tu - când iubeşti nu renunţi la persoana respectivă în 3,7 secunde. Nu se face aşa.

Ştiu că o să mă contactezi.. mai devreme sau mai târziu. O să realizezi că ai greşit, că eu nu am minţit, că nu te-am înşelat...Şi o să regreţi amarnic decizia ta.

La revedere!

Regăsire.

Ai reuşit să te întorci în viaţa mea. Ştiu cât de mult ţi-ai dorit, cât de mult

m-ai dorit. Singurul care îmi poate demonstra la orice oră că mă iubeşte.

Cum să nu te primesc înapoi? Ai fost un prost, chiar tu ai spus-o.

Dar eşti o parte din mine şi nu te-aş fii putut refuza.

Te-am avut iar lângă mine. Am putut să mă pierd în strânsoarea braţelor tale şi să mă las purtată pe alte meleaguri de sărutul acelor buzelor înfierbântate şi pline de iubire. Mi-a fost dor să-ţi ascult poveştile, mi-a fost dor să adorm în braţele tale. Mi-a fost dor.

Te-am regăsit mai iubitor ca niciodată.

P.S. Eşti tot ce îmi doresc şi încă ceva..

Dorinţă.

Sunt confuză. Nu ştiu ce îmi doresc. Nu ştiu dacă te vreau pe tine sau pe el. De fapt.. cred că te vreau pe tine, dar nu trebuie. Nu trebuie sa te vreau pe tine, dar nici pe el. Nici unul nu-mi poate oferi fericirea deplină, siguranţă şi protecţie. Deşi tu aproape mi-ai oferit exact ce imi doresc, nu ar trebui să te primesc iar în viaţa mea. Nu.

Poţi sta liniştit, el nu-ţi ajunge la degetul mic. Nu ştiu cine ţi-ar ajunge măcar la degetul mic. Eşti atât de .. exact ce îmi doresc. O dorinţă interzisă.

Oricum nu pot să înţeleg ce ai văzut tu la mine aşa special. Da, ştiu, am ceva deosebit, dar chiar aşa deosebit e? Aş vrea să cred asta, dar nu. Nu pot să înţeleg. Mi-ai zis de atâtea ori că mă iubeşti, încât am pierdut şirul. Nici nu mai trebuie să-mi spui, inima mea ştie deja acest lucru, deşi uneori nu vreau să recunosc. Nu vreau să recunosc, că de fapt eu nu te-am uitat. Ţi-am zis că nu te mai iubesc şi m-ai crezut. Dar chiar nu te-am uitat. Nu te-aş putea uita vreodată. Mi-ai oferit atâta fericire şi iubire, m-ai schimbat. Cu tine eram altfel, aveam răbdare. Eu aia care nu am răbdare vreodată. Cu tine am avut o răbdare de fier.. şi încă mai am. Aşa cum am răbdare să mă aduci înapoi. Sunt aproape sigură că o să reuşeşti, deşi nu ştiu ce cale o să alegi.

Îmi doresc să mă aduci înapoi şi nu. Îmi doresc să mă ţii în braţe, să mă săruţi, să mă alinţi, să mă faci să râd, dar nu îmi doresc să fim iar aşa, în situaţia asta, în problema asta. Toate aceste dorinţe proprii sunt de fapt propriile mele probleme. Probleme pe care mi le doresc din tot sufletul, dar pe care nu le vreau lângă mine.

Te vreau lângă mine, dar nu aşa.

Eu vreau să-ţi aduc cafeaua de dimineaţă, mie vreau să-mi spui prima "bună dimineaţa", eu vreau să fiu cea care-ţi alină durerea şi te face să zâmbeşti. Dar nu. Poate într-o altă viaţă. Poate într-o altă viaţă o să fii al meu şi eu a ta. Sau poate ai fost în altă viaţă al meu şi acum am pierdut şansa de a fii doar al meu.

Tu ştii cât de goală mă simt uneori? Ştii că îmi vine să ţip cât mă ţin plămânii? Ştii că aş vrea să fug de lumea asta şi să fiu undeva doar eu cu mine şi poate şi cu tine? Ştii? Normal că nu ştii. Niciodată nu ai crezut că eu chiar te-aş putea iubii doar pentru ce eşti tu şi pentru ce sunt eu când sunt cu tine. Cât de naiv ai fost şi continui să fii. Cât de mult te-am iubit. Şi o să te mai iubesc..

Şi totuşi..

Chiar dacă ştiu că mă aflu la marginea unei prăpastii şi mai am doar câţiva centimetri care mă mai despart de căderea mea inevitabilă, tu tot ai grijă de mine şi reuşeşti să-mi faci din nou lumină în suflet. Cuvintele tale sunt ultimele care-mi mai pot da putere. Mă simt atât de slabă şi ... nefolositoare. Acel "te iubesc" de la sfârşitul conversaţiei de aseară aş putea spune că a făcut minuni pentru mine. M-a calmat ... într-un fel, că în celălalt fel sunt mai agitată ca niciodată. Te iubesc-ul tău atât de pur şi plin de iubire. Deşi erai la celălalt capăt al firului mi-am imaginat că eşti lângă mine. Nu pot să uit nici pentru o clipă expresia feţei tale atunci când îmi spui că mă iubeşti. Nu vorbeşte doar gura.. vorbesc şi ochii şi mângâierile şi gesturile. Nu eşti ca ceilalţi unde vorbea doar gura, ca ceilalţi care pentru mine deveniseră nişte roboţi setaţi pe acele cuvinte, fără pic de sentiment în spatele lor.

Nu regret nimic. Asta să fie clar şi pentru tine şi pentru ceilalţi. Regret doar că ea nu mă înţelege şi nici nu încearcă măcar să mă asculte. Şi asta regret pentru că ea nu ştie nici măcar 1% din fericirea mea şi felul în care mă faci tu să mă simt; (cum nimeni nu a mai reuşit până acum, iar tu nici nu trebuie să te străduieşti pentru a-mi aduce zâmbetul pe buze).

Te iubesc.. atât mai pot spune. Sunt cea mai fericită din lume când sunt cu tine. Nu-mi doresc altceva. Doar să fiu cu tine şi să primesc înţelegere din partea ei. Restul o să se rezolve de la sine..

Şi totuşi te iubesc..

Şi totuşi mă iubeşti..

Şi totuşi.

Suflet gol..

Mă simt atât de goală. Pur şi simplu goală. Şi oricât m-aş strădui nimeni nu-mi poate aduce fericirea pe care mi-o aduceai tu. Bine spus "aduceai", nu pentru că noi nu ar mai exista, ci pentru simplul motiv că totul ne stă împotrivă şi nici măcar nu mai pot să-ţi văd chipul şi să-ţi simt atingerea buzelor tale moi pentru măcar 2 secunde. Nu am mai reuşit deloc să ne vedem, oricât mi-aş dori eu sau tu. Au trecut 2 săptămâni şi câteva zile şi sunt toate şansele să nu ne vedem pentru cel puţin alte 7 săptămâni. Cum o să rezist eu fără tine atâta timp? Îmi spui? .. Şi când te gândeşti că nu demult ne vedeam aproape în fiecare zi. Acum abia dacă reuşim să ne vedem la 1-2 săptămâni. Iar la "nevederea" noastră se adaugă supărările tale nejustificate în care tai şi spânzuri, pe mine lăsându-mă în urma lor mai goală decât m-ai găsit înainte. Deşi ştiu că după toată furtuna apare şi soarele, ştiind că te calmezi şi revii la gânduri mai bune, tot nu pot să uit durerea loviturilor de grindină pe pielea mea goală.. Dar îţi promit că la următorul cer întunecat o să te las.. şi o să mă retrag uşor.. să aduci singur soarele.

Şi încă o dată mă simt singură şi goală. Simt că nu am pe nimeni lângă mine..

Noi.

Eu, pata de ruj pe cămaşa ta albă..

Tu, pata de sânge pe pânza inocentă a sufletului meu.

Eu, fericirea absolută când mă aflu în preajma ta..

Tu, relaxarea deplină când suntem împreună.

Eu, pierdută în strânsoarea braţelor tale..

Tu, purtat în altă lume de sărutul buzelor mele.

Eu, nerăbdarea indulgentă care aşteaptă sosirea ta..

Tu, bucuria nemărginită la vederea mea.

Eu, cea care te face să râzi de fericire..

Tu, cel care îmi înseninează zilele mohorâte.

Eu, te iubesc..

Tu, mă iubeşti..

..dar pentru cât timp?

Coşmar.

-Pentru binele nostru.. ar trebui să ne despărţim. Dacă continuăm o să suferim mai mult pe viitor..

-... Nu. Nu vreau.. Simţeam cum toată lumea mea se năruie. Visul meu îşi lua la revedere de la mine la fel de repede cum se sparge un balon de săpun.

-Înţelege. Aşa e mai bine.. pentru amândoi.

-Pentru amândoi? Ştii tu ce e bine pentru mine? Mie mi-e bine lângă tine. Mă faci atât de fericită cum nimeni nu a reuşit înaintea ta.

-Dar înţelege. M-a speriat criza pe care am avut-o. Tu nu ai văzut cum am reacţionat? Şi tu nu aveai nicio vină.. E normal să fi curtată, eşti liberă doar..

-Eu te iubesc pe tine. Nu pe el, nu pe altul.

-Am zis nu. Uită de mine, uită-mi numerele de telefon. E mai bine aşa.

-Nu poţi să-mi faci asta. Nu poţi..

-Ba da, pot. Ascultă-i pe ceilalţi. Doar te-am folosit. E mai bine aşa. Nu te iubesc.

-Nu te cred. Nu. Nu ai cum. Acum 2 ore îmi spuneai că mă iubeşti şi că ţi-e dor de mine. Să nu vii la mine cu pretenţia să te cred că nu mai simţi nimic pentru mine.

-De ce nu mă crezi? Eu nu te-am minţit niciodată.

-Dar acum minţi. Ştiu că mă iubeşti, orice ai zice tu. Şi-ţi spun asta din faptele tale nu din vorbe.

-Ce fapte?

-Felul cum mă priveşti când suntem doar noi 2 şi mă mângâi pe obraz. Văd în privirea ta iubire. O simt. Nu am mai simţit asta la nimeni altcineva. E de ajuns? Mai am o duzină de argumente cel puţin.

-Nu ştiu ce să mai zic. M-ai închis. Deci se vede că te iubesc. Dar..

-Dar ce..?

-M-am speriat de felul în care am reacţionat când am auzit de alt "admirator", nu credeam că o să reacţionez vreodată aşa. Dacă eu am avut criza aia acum, cum o să fie mai târziu când o să se strângă mai multe clipe petrecute împreună, când o să fim mai apropiaţi?

-Nu ştii ce o să fie în viitor. Hai să lăsăm lucrurile aşa. Ştii că te iubesc şi sunt cea mai fericită alături de tine.

-Nu.

Şi atât. Mi-a închis telefonul în nas. Pentru câteva clipe am rămas fără aer. Ştii că am probleme cu respiraţia. Vrei să mă sufoci de tot? Nu mă puteam opri din plâns.. O parte din mine murea. Fericirea mea dispărea odată cu tine..

06:30

Mă trezesc şi imediat încerc să te sun. Nu putem să lăsăm lucrurile aşa.

-Bună dimineaţa, iubita!Ce faci? Ce e cu apelul asta aşa matinal?

-Iubita? Noi nu ne-am despărţit?! Nu ai zis tu că e mai bine aşa?

-Nu. Nu aş putea să mă despart de tine. Ştii că te iubesc. Dar ce e cu întrebarea asta?

-Conversaţia de aseara.. vroiai să ne despărţim.

-Iubita mea, nu. Poate ai visat.

-Am visat?! Am visat. Dar părea atât de real. Deci nu ne-am despărţit.

-Nu. Hai du-te si pregăteste-te de şcoală. Ne vedem mai târziu. Te iubesc.

-Şi eu te iubesc.