Ţi-am auzit vocea caldă pentru câteva clipe. Aş fi vrut să fii lângă mine şi nu la telefon. Mi-e atât de dor de tine.
Mă gândesc în fiecare secundă la tine, te văd în orice persoană, aud numele tău peste tot în jurul meu. Pur şi simplu am ajuns să te iubesc. Comportamentul, privirea, vocea ta m-au înnebunit. Fiecare gest pe care îl faci mă face să te iubesc mai mult.
Mi-e dor de atingerea delicată a degetelor tale pe obrazul meu rece, mi-e dor să mă strângi în braţe lăsându-mă fără respiraţie, mi-e dor să-mi şopteşti că mă iubeşti.
Fiecare clipă în care nu eşti lângă mine pare un ceas, iar o oră cu tine o secundă. De ce timpul trece atât de repede când sunt în preajma ta? Fericirea mea trebuie să ţină mai puţin, iar dorul mai mult?...
Îmi place atât de mult când îmi zâmbeşti, deşi în ultimul timp te-am făcut doar să suferi. Îmi pare rău. Vreau să văd doar zâmbete pe chipul tău, vreau să văd doar fericire şi iubire în ochii tăi senini. Sper să reuşesc să te înveselesc, să te fac iar să mă iubeşti la fel de mult ca odinioară (sau poate mai mult, nu mă supăr).
Îmi pare rău că nu eşti al meu,
Te iubesc.
:X:X
RăspundețiȘtergere